Că o campanie electorală se poartă murdar, o ştiam de mult timp. O fac americanii, o fac europenii, o facem şi noi. Nici n-are rost să mai dau link-uri către diverse site-uri apărute în ultima săptămînă. Cei care au o mică proprietate blogărească şi nu trăiesc pe lună, acolo unde aş vrea eu să fiu, ştiu despre ce vorbesc.
Cotidianul publică astăzi un pamflet. Şi constat că nici pamfletul ăsta nu mai e ce-a fost. Probabil scrînteala asta i se trage de la gripa roşie de care a suferit vreo 45 de ani. Tonul este unul roşu. Săgeţile către originile celor înfieraţi sînt desenate în cel mai pur stil comunist. Doar că acum direcţia lor este inversă (ex. “Teodor Baconski, fiul lui Anatol E. Baconski, basarabean cu responsabilităţi în propaganda proletcultistă”). Dacă în perioada stalinistă erau gîtuiţi cei cu origini nesănătoase, în fiţuica scînteietoare denumită Cotidianul sînt fugăriţi printre şinele părăsite dintre Sibiu şi Făgăraş cei cu trecut comunist. De parcă mister Cornel ar fi trăit undeva într-o lume imaculată pînă în 1990.
Şi mă doare la opincă de toate aceste mize electorale. Din toate aceste aceste răfuieli eu pot trage o singură concluzie din postura de simplu cititor, privitor, cetăţean sau ce drac mai pot fi în zilele astea. Jurnaliştii şi intelectualii sînt amanetaţi de către cine dă mai mult. Nu mai au pic de credibilitate. Primii sînt plătiţi să înjure şi să înfiereze orice are legătură cu Băsescu. Ultimii sînt doar nişte oportunişti (sau fripturişti) care au cîte un os în gură şi acum îşi rup palmele de la atîtea aplauze.
Dar îmi e teamă de altceva. De memoria noastră colectivă foarte scurtă. În curînd vom uita toate aceste mizerii şi le vom oferi din nou credibilitate acestor înjurnalişti şi fripturintelectuali. Iar peste patru, cinci sau zece ani îi vom găsi tot acolo. Unii înjurînd, iar alţii aplaudînd. Ambele tabere au ceva în comun: grosimea conturilor alimentate de către păpuşarii politici. Oricare ar fi ei.
Crinii-s cam ofiliţi
Ca un alegător de dreapta (orice ar mai însemna treaba asta în România lui 2009) mă simt destul de stînjenit de discursul patetic al domnului Crin Antonescu. Încă de la începutul campaniei, candidatul liberal a declanşat o avalanşă de vorbe negative peste cei doi candidaţi cotaţi mai bine în sondajele (mincinoase, cum altfel) de opinie. Ca un alegător de dreapta, n-aş fi dorit să aud discursuri “emoţionante” despre ţărişoară, despre medicamente sau despre copilaşii patriei, în cel mai autentic stil vadimian. Dacă n-ai făcut-o pînă în buza campaniei, de ce te apuci acum? Mie îmi miroase a disperare.
Ca un alegător de dreapta, nu vreau să aud de la tine că Băsescu şi Geoană, împreună cu slugile lor, sînt malefici, iar tu te autoproclamezi singura opţiune pentru a scoate ţara din criză. N-avem nevoie de încă unul care se crede salvatorul patriei. Ca alegător de dreapta, aş dori un candidat garnisit cu discursuri mai bine coafate. Dar am impresia că scriitorii tăi sînt angajaţi part-time şi la Băsescu, şi la Geoană. Pentru că nu găsesc diferenţe între retoricile voastre. Parcă toate-s viniluri Electrecord cu Scufiţa roşie.
Probabil de vină este şi sila de politicieni. A mea şi a majorităţii populaţiei. Nu mai pot fi prostit de vorbe ieftine şi rostite neconvingător. De războaie teribile între doctrine şi politicieni. Toate, bineînţeles, purtate doar pentru binele cetăţenilor.
Ca un alegător de dreapta, pot să te sfătuiesc amical să înveţi să îţi alegi atent seva discursurilor. Să îţi alegi atent consilierii ce te înconjoară. Zici că Băsescu e rău, dar te foloseşti de foştii săi sfătuitori. Şi, la dracu, faceţi ceva cu leşinaţii ăia din public, că nu-s în stare nici măcar să aplaude cum trebuie. De strigat, nu mai zic.