Un timelapse map cu modificările graniţelor statelor din Europa de la 1140 şi pînă azi. Poate „graniţe” e mult spus, cel puţin pînă în epoca modernă se aplică mai mult ideea sferelor de influenţă. D-aia Valahia şi Moldova sînt în Imperiul Otoman practic de pe la 1400, iar Transilvania e în Ungaria.
Interesantă şi modificarea radicală a estului Europei după invazia tătarilor din secolul 13. Se resetează apometrele cum ar veni. La nord de Dunăre, pecenegii şi cumanii organizau treburile pînă binişor pe la 1300. Pînă la urmă cumanii au reuşit să organizeze niţel treburile şi a apărut Valahia.
1000 de ani de transformări şi schimbări radicale, mai ales prin partea asta de lume. Şi graniţele nu vor fi niciodată bătute în cuie. E mai mult decît evident.
De ce nu mă interesează ce se întîmplă cu Ucraina
Circa 2.000 de ultranaţionalişti ucraineni din mişcarea Sectorul de Dreapta, al cărei lider a fost ucis marţi într-un raid al poliţiei, s-au adunat, joi seară, în faţa parlamentului de la Kiev cerând demisia ministrului de Interne, Arsen Avakov, pe care îl consideră vinovat pentru moartea liderului lor. Protestatarii au devenit violenţi, au încercat să pătrundă în clădire şi au spart câteva geamuri. În cele din urmă, după negocieri, ultranaţionaliştii s-au retras, dar au promis că vor reveni vineri dimineaţă. (digi24)
Să mai spargă un rînd de termopane. Asta e o ţară atît de dubioasă în care revoluţiile portocalii ţin vreo cîteva luni, dar nu dau nici un rezultat. Aşa că se repetă o dată la cîţiva ani, cam ca alegerile: 2004, 2014, probabil 2024 iar. Ăia au incompetenţi şi corupţi chiar mai mari decît ai noştri. O ţară în care o fostă puşcăriaşă, dublă chiar (pe care o pupa Baconsky în dos ca pe Udrea aseară la Digi24), are toate şansele să cîştige viitoarele alegeri prezidenţiale. Cum ar veni, iese Năstase din închisoare după o rezoluţie adoptată de Parlament şi cîştigă alegerile din decembrie. Tare.
Şi pun pariu că o să-l transforme şi pe interlopul ăsta împuşcat de poliţie în martir de-o să ia sectorul lui peşte lejer peste 10% la viitoarele alegeri. Vor fi fix ca grecii ăia de la Zori Aurii, doar că într-o ţară care n-are nici o legătură cu democraţia sau statul de drept. O să fie distracţie.
Deci nu, nu mă interesează ce se întîmplă cu ucrainienii. Avem faliţii noştri de care să ne temem.
Am făcut buci
N-am fost niciodată prea pasionat să-mi lucrez picioarele la sală. Natura m-a înzestrat cu musculatură suficientă în zona asta, de-a lungul timpului fiind cam cea mai solicitată în activităţile sportive pe care le-am întreţinut: bicicletă, alergare, fotbal, sex din picioare. Chiar de curînd luam în derîdere pe Facebook gagicile care-s obsedate să-şi lucreze la sală exclusiv trenul inferior. Pînă să nu mă lovească o pseudoinfirmitate la genunchiul drept n-am simţit nevoia să-mi introduc în antrenament şi o zi de picioare. Oricum făceam destui kilometri pe bicicletă. Azi a fost prima zi după accidentare în care am făcut-o şi p-asta, combinat cu umeri şi greutăţi mult mai mici decît aş fi putut înainte. Printre exerciţiile clasice la aparate l-am introdus în premieră şi pe ăsta pentru a-mi recăpăta mobilitatea genunchiului:
Mult timp l-am luat în derîdere, considerîndu-l doar pentru pipiţe fandosite cu unghiile proaspăt făcute. Acum pot să afirm că mîncam rahat fără să ştiu. Cvadricepşii, muchii principali vizaţi în exerciţiul ăsta, îi simt numa’ bine. După cum spuneam, sînt dotat la partea asta. Dar fesierii mă omoară în momentul în care scriu, şi asta după doar cinci serii făcute cu ganterele de 7,5kg în mîini. Exerciţiul e crimă de buci. Acum chiar pot să-l recomand fără reţineri. Nu-i doar pentru dudui obsedate de funduleţe tari.