Am fost lepşuit de către Moretta, una dintre cele mai savuroase domnişoare din blogosferă, care m-a provocat să completez spaţiile goale. Ce a iesit? Vedeţi mai jos.
SÎNT: schimbător, atît în interior cît şi în privinţa ambalajului;
AŞ VREA: să nu mă tot sucesc atît; puţină moderaţie dom’ne;
PĂSTREZ: amintirile copilăriei, chiar mai bine decît pe cele de anul trecut;
MI-AŞ FI DORIT: să fi făcut mai multe pînă acum, să fi văzut mai multe, să fi trăit mai mult şi mai intens; da’ nu-i bai, că am tot timpul;
NU-MI PLACE: politica, chiar dacă o consum aproape în fiecare zi; şi nu-mi place pentru că e ceva ce n-aş putea practica şi sînt ofticat din cauza asta; mda, sînt un mincinos prost;
MĂ TEM: că o să capitulez în faţa plăcerilor gastronomice şi bahice, care probabil îmi vor scurta considerabil existenţa;
AUD: liniştea din faţa casei; am fost terorizat pînă la 22 de ani de zgomotul străzii, aflată în apropierea blocului părintesc;
ÎMI PARE RĂU: cînd sînt nedrept cu EA; dar chiar şi aşa nu-mi recunosc greşeala decît foarte greu;
ÎMI PLACE: să mă trezesc dimineaţa cu soarele zîmbind pe pernă; păcat că se întîmplă doar cînd nu-s acasă; poate de asta!
NU SÎNT: chiar atît de superficial pe cît par;
DANSEZ: mai bine nu; mă risc, totuşi, după o băută zdravănă dar ăla nu se poate numi dans; sînt o Elaine la masculin;
NICIODATĂ: nu refuz un pahar de vin roşu;
PAR (sper că nu e PĂR, că ăla e negru): mai superficial decît sînt în realitate;
PLÎNG: rar şi doar cînd nu îmi mai suport frustrările;
NU SÎNT ÎNTOTDEAUNA: raţional; uneori sînt prost de-a dreptul;
NU ÎMI PLACE DE MINE: cînd sînt plin de prea multă mîncare şi alcool; atunci încetez să mai gîndesc, pur şi simplu vegetez;
SÎNT CONFUZ(Ă): cînd sînt beat;
AM NEVOIE: uneori de ore de singurătate;
AR TREBUI: să-mi dau din cînd în cînd cîte două perechi de palme, să mă trezesc din amorţeală şi lene;
Şi fiind o leapsă, o dau mai departe Mirunei care sper să fie atît de drăguţă încît să îi dea curs. Chiar dacă mai are încă una pe rol. Aşa că hop şi eu!
Care a fost faza?
Am prins şi eu ultima parte a conferinţei de presă susţinută de către miniştrii de externe ai României şi Italiei. Apoi am urmărit emisiunile tv în care s-a discutat despre această întîlnire. Apoi am citit despre reacţiile presei italiene, cît şi ale celei româneşti. Şi n-am înţeles pînă la urmă scopul acesteia. De ce s-a dus Diaconescu în faţa presei italiene? Mă rog, atitudinea lui a fost foarte bună. L-a bătut la fundu’ gol pe ăla al italienilor.
Cică să ne luăm puşcăriaşii acasă. Păi cine a zis că n-am vrea?
Cică să avem grijă cine părăseşte ţara. Nu cumva să mai ajungă la ei atît de mulţi infractori. Păi cam nasol, că acum e cam greu să ţii în ţară toate persoanele care au avut antecedente penale.
Ce am înţeles eu, însă, din toată punerea în scenă e că la italieni e de porc. Că poliţia e varză, cam ca la noi. Că presa tinde să exagere, cam la fel ca în România. Politicienii sînt la fel de incapabili în a gestiona o situaţie de genul acesta, cam ca ai noştri.
În Spania, comunitatea românească este la fel de numeroasă ca în Italia. Şi cu toate acestea, în Italia românii sînt arătaţi cu degetul şi indicaţi de către clasa politică din Cizmă ca o comunitate de infractori. Cît de convenabil!
La fel ca România, statul italian este şchiop. Doar într-un stat bolnav permiţi înfiinţarea de patrule civile pentru menţinerea ordinii în oraşe. Îmi miroase a anii 30 deja.
Pe scurt, că nu vreau să mă lungesc pe subiectul ăsta, ne merităm soarta. Şi noi, şi ei.
P.S.
Diaconescu mi-a mirosit aseară a viitor preşedinte al României. Pare legat mai altfel decît restul gloatei de pe scena politică de astăzi. Cine ştie, poate peste 5 ani! Nu cred că-l vor lăsa pesedeii să candideze anul acesta.