Poate cel mai greu pas pe care-l poate face cineva cînd vrea să se apuce de sală… e să se apuce. Există nenumărate scuze pe care le poţi folosi să nu te ridici din pat şi să mergi efectiv la sală pentru prima dată. Eu le-am folosit de-a lungul timpului cam toate:
- e prea scump, nu-mi permit.
- azi e marţi, parcă mai bine m-aş apuca de luni.
- am o întindere la coapsă de la urcatul scărilor de ieri. Aştept să-mi treacă.
- sînt mahmur, abia pot să mă mişc pînă la baie.
- n-am vlagă, lasă că merg mîine.
- e prea frig afară, aştept să se încălzească.
- e prea cald ca să mă închid într-o sală cu nişte tipi transpiraţi.
- cine mă place, mă place aşa cum sînt. Doar nu sînt singurul bărbat cu burtă de pe planetă.
- orice altă bălărie care să mă deturneze din drumul meu către prima şedinţă la sală: un film, o carte, un articol de scris pe blog, etc.
Fie că eşti obez, supraponderal sau doar ieşit din formă, prima vizită la sala de fitness e cam cel mai dificil pas. Probabil că şi alţii au simţit asta la timpul lor, dar atunci cînd te hotărăşti să pui piciorul în prag şi să te duci, parcă toate planetele se aliniază doar ca să-ţi strice ţie planurile. Acolo se poate rupe ceva şi tot planul să se ducă la canal. Dacă ai ceva îndoieli, aici e cel mai probabil să-ţi iasă pe nas.
Probabil că mulţi dintre cei interesaţi au mai citit sfatul care urmează: „Fă-ţi abonament la o sală cît mai aproape de casă sau serviciu”. De-a lungul ultimilor ani am frecventat mai multe săli. Unele pentru că erau mai accesibile ca preţ sau aveau un program convenabil, altele pentru că erau aproape de casă. Pe cele din ultima categorie le-am frecventat cel mai des. Cînd m-am apucat prima dată de sală, în studenţie, îmi făcusem abonament cea din spate de la Onix (Braşov). Eu stăteam în Steagu’. După două luni n-am mai continuat. Pentru cine nu cunoaşte Braşovul, în urmă cu 12-14 ani făceai cam 20 de minute cu troleibuzul 7 din Steagu pînă la intersecţia Griviţei cu 13 Decembrie. Pe atunci n-aveam maşină.
Prin 2007 m-am apucat iar de sală, după o frăsuială de aproximativ jumătate de an, timp în care am ajuns la frumoasa greutate de 116 kilograme. Sînt genul de băiet care atunci cînd se duce la fund, o face în stil mare. M-am apucat subit, după Anul Nou, folosind cunoscuta placă „de anul ăsta mă apuc de sală”. Mi-am făcut abonament la D.O. Gym, pe Matei Basarab 27, la 3 minute distanţă de unde locuiam în perioada aia. A fost sala pe care am frecventat-o cel mai mult pînă acum. Atunci m-a ajutat şi corpul, care nu s-a opus la schimbare. În 6 luni aveam cam 34-35 kg mai puţin. După care m-am învîrtit o bună perioadă de timp pe la 85-87kg. După care am căpătat o parte din apucăturile huliganice la care renunţasem în 2007. Evident, colăceii n-au ezitat să reapară. Încetişor, în vreo 3 ani, am urcat pînă în jur de 100 şi ceva, mai mult sau mai puţin. Am mai avut tentative de reapucare, dar alegerile făcute n-au fost cele mai fericite. Aproape toate sălile pe care le-am ales nu erau în apropierea casei, nici a biroului. Singura cît de cît aproape a fost cea de la Agrement, sub Tîmpa, la 15 minute de mers pe jos din centru. După vreo două luni de frecventare am abandonat. Alte tentative am mai avut la Ursu şi Forex. Ambele eşuate de asemenea. Aşa mi-am inventat regula celor 5 kilometri. Dacă trebuie să parcurgi mai mult de 5km să mergi la sală, cel mai probabil nu e o alegere prea inspirată şi o să renunţi la ea chiar dacă eşti mulţumit de condiţii şi dotări.
Cum mai nou stau din nou în Steagu’, am găsit foarte uşor una numa’ bună pentru nevoile mele. Şi m-am gîndit să fac o listă cu săli de frecventat. Poate ajută cuiva. O găsiţi pe DealulMelcilor. Avînd legătură cu Braşovul, m-am gîndit s-o public acolo. Enjoy!