Judecățile, părerile, versetele împrumutate din Biblie și puse cu adresă sunt despre negativism și lanțuri legate.
Pocăința îți redă de fapt libertatea, dar noi de 100 de ani ne legăm cu lanțuri ce nu pot fi rupte, lanțuri ale esteticului, ale smereniei false ce ascunde sub ea o frustrare adâncă referitoare la statut social și interes.
Viața? Merită trăită frumos și cu grație, cu dorința de a evolua și de a prezenta un Dumnezeu al imposibilului. El e putere, adevăr, iubire. El e sfânt. Și noi nu vom putea fi mereu ca El, dar merită să încercam.
Pot să zic: „Amin!” ??
Îmi petrec timp cu ea atât cât dorește și cât este dispusă să îmi acorde atenție. Țin cont că are doar doi anișori și nu îmi doresc să o suprasolicit în vreun fel, să pronunțe corect sau să aleagă întotdeauna culorile corecte.
Mă credeți sau nu, de curând vrea să se deplaseze și în alte locuri pentru joacă fiindcă începe să doreasca și compania copiilor. O altfel de relație și conectare, ce cred că presupune multă distracție și amuzament. Astfel că avantajul de a avea frați mai mici mă ajută mult. Petrece timp îndelungat cu ei și vine mereu cu un nou vocabular și o energie aparte. Apoi, vrea să fie și ea mentor și dorește compania verișorului ei mai mic, Lucas.
Am urmărit-o și am observat că are un limbaj al jocului diferit cu fiecare dintre noi, cu părinții într-un fel, cu verișorii ei mai mari altfel, iar cu Lucas se transformă din nou. Însă indiferent de această nevoie de socializare ce este foarte importantă pentru copiii noștri și dezvoltă în ei noi aptitudini, îmi doresc să fiu eu, părintele, cel mai intim player al copilului meu și să ne dezvoltăm cât mai profund relația.
Aștept să îmi scrieți și voi experiențele trăite în compania micului jucător, să împărtășiți metode și unelte de joc și, de ce nu, surse informative cu ce vă mai jucați și voi pe acasă!