Stiți acel gest ce te înduioșează aproape până la lacrimi dintr-un film frumos, dedicat familiei, când copiii părăsesc cuibul părintesc într-un fel sau altul. Unii pleacă la bunici, unii la grădiniță, alții la școală sau chiar se căsătoresc. Doamne, mulțumesc, că sunt la etapa gradiniță, căci cu toată inima de mamă uneori plină de gânduri și situații epuizante, sunt foarte dependentă de copiii mei.
Astăzi, involutar, am făcut acest gest demn de un Oscar mămicesc, am mirosit bluza Alexandrei și înduioșată pe loc de gest, mi-am dat seama ce repede a trecut timpul. Încă o dată aș ține pe loc fiecare moment, an, zi, oră, să rămână tot a mea, tot mică, tot dependentă de mine. Și totuși e un paradox imens pentru mine fiindcă iubesc evoluția. Dar mamele totuși cresc altfel când copiii lor devin universul zilnic și toate planetele se învârt în jurul soarelui de omuleț. Iubesc să fiu mamă. Gravidă? Nu întotdeauna, deși și această etapă face parte din noi ca și viitoare mămici.
Vă povesteam pe Instagram că am să dezvălui ce sentimente și ce trăiri m-au năpădit, atunci când mi s-a îmbogățit viața. Cu singuranță a devenit o viață condusă de scopuri înalte, pentru că azi văd în fetița mea și în viitorul meu copil cea mai înaltă lucrare. Când am devenit mamă pentru a doua oară, mi-am proupus să îmi îndrept privirea mult mai atent la abilitățile mele de mamă, părinte, director executiv al creșterii copiilor mei. Am înteles mult mai adânc această chemare și am înteles că aceasta este menirea mea pe pământ, în primul rând să aduc copii pe lume și să-i cresc, ceea ce este atât o poruncă edenică cât și o chemare aparte, ce se anunță pentru orice viitoare mamă. De data aceasta am fost mult mai conștientă de acest moment, am început să am ochi și pentru mine și să investesc mai multă răbdare și în creșterea mea ca părinte ce va îndruma doi omuleți spre Cer. M-am regăsit mai liniștită și mai stapână pe acest rol și am început să îmi deschid inima spre cunoaștere, informații, creștere spirituală și toate acestea pentru mine, pentru că în aceste 9 luni, am crescut săptămânal împreună cu micul embrion și am înteles cât de importantă sunt eu în viața lor.
Primul pas a fost să înteleg INFLUENȚA REALĂ pe care o am și o voi avea mai departe în viața copiilor mei. Mi-am cântărit comportamentul, alegerile, decizile și balanța mea a fost nevoită să își schimbe și să își prioritizeze valorile adevarate și vesnice pe care mi le doresc să le trasmit mai departe.
Al doilea pas a fost să încep să învăț să fiu mamă, să investesc timp în rugăciune pentru întelepciune și ghidare spirituală. Fiindcă după ce am conștientizat că poți influența generații prin copiii tăi și societatea, am fost copleșită și am avut nevoie de Duhul Sfant să îmi spună ce să fac.
Al treila pas a fost să încep să dau o atenție diferită Bibliei, să investesc timp și să caut să înteleg acest rol de mamă din perspectiva lui Hristos. Pe lângă faptul că am achiziționat cărți, manuale de ghidare, iubesc să citesc bloguri, psihologi, oameni contemporani, și totuși aleg să desprind din toate să fac voia lui Dumnezeu în viața copiilor mei prin modul de creștere.
Nu în ultimul rând, am căutat ajutor, atât în soțul meu, cât și în părinții mei, ce reprezintă pentru mine un model în educație, dar și în mămici, ce-i drept m-am lipit de mămici întelepte, ce mă inspira în modul în care își cresc omuleții.
Dacă este ceva ce îmi iese în evidență întotdeauna la o mămică este atenția și dedicarea ei, ce apare de după cortină, din timpul pe care îl acordă copiilor. Timpul pentru o mamă este mult mai lung, decât pentru un tată. Noi cunoaștem copiii încă din pântecele noastre, îi creștem cu mult înainte să ne dorim să le vedem fața. De aceea suntem atât de necesare în viața lor, pentru că ne-a fost dat mai mult timp cu ei.
Stiți, este un lucru ce mă frustrează și mă doare cu adevărat, că generația noastră este atât de plină de informații, soluții, cărți, documentare, oameni impresionanți și totuși atât de puțin recunoaștem faptul că copiii noștri sunt prioritatea numărul unu în viața de părinte. Mereu sunt geloasă pe evrei și chiar pe musulmani, cu câta dedicare și cum folosesc acest timp și acest rol în viața copiilor lor. Ei nu scapă niciun moment din viața lor și își cunosc atât de bine influența în ceea ce-i privește pe copiii ce-i aduc pe lume. Noi creștinii mereu oscilăm la acest capitol, pierdem din vedere valorile, nu ne cunoaștem prioritățiile și nici nu dorim.
Pentru mine, momentul venirii pe lume al celui de-al doilea copil, mi-a dat un wake-up call real și am început să înteleg și să fiu atât de motivată. Pentru prima dată în viața mea știu ce trebuie să fac, îmi cunosc locul și chemarea. Am fost și sunt chemată să îmi slujesc copiii și casa, să devin o influență, să cresc generații, să doresc să aduc înaintea lui Dumnezeu oamenii ce vor fi folositori pentru Impărăție începand din casa mea și, crede-mă, azi, mamă, tu ești cea mai pregătită, responsabilă și îndatorată ființă de pe pământ să faci acest lucru.
Cum mi-a fost schimbată viața prin copii mei? Aș spune doua cuvinte: pe deplin și iremediabil. Aș adăuga: Har și Responsabilitate. Copiii sunt cea mai înaltă chemare ce mi-a fost înmânată și cea mai importantă școală. Ei sunt motivația mea zilnică în a deveni mai bună, mai aprope de ei și cu un pas înaintea lor. Da, trebuie să fim mai rapide decât internetul, să ne luptăm cu forțe noi, să nu dăm satisfacție diavolului, să rupem lanțurile culturii sodomiste ce azi o trăim. Dacă sunt îngrozită de lumea în care trebuie să îmi cresc copiii? Da, categoric, și nu știu dacă aș găsi eliberare în nicio altă parte a planetei.
Lupta diavolului și a forțelor demonice se manifestă atât de puternic împotriva familiei. Și știți ce vor de la noi? Copiii. Ei știu că sunt importanți copiii, de aceea le cer voința lor din grădiniță, de aceea doresc să-i facă să se simtă diferit din școală. De ce? Pentru că ei știu cât de importanți sunt copiii tăi. Doar noi, biserica în trista amorțire, nu mai știm cât de importanați sunt copiii, tinerii, familia…
Ma rog azi mai mult ca niciodată pentru mămici, pentru că voi purtați generații în pântece, în brațe, în mâini obosite, în seri prelungite, în gânduri, în inimii și pe genunchi…
Vă prețuiesc mai mult ca niciodată! Nu uitați că sunteți cele mai importante ființe pentru omuleții voștri! Nu uitați de voi, nu uitați de ei. Lumea și diavolul nu vor uita. Iar dacă uităm noi, atunci nu vom mai putea să ne bucurăm de comorile acestea cerești decât aici pe pământ, pentru că nu vom avea nimic de dus cu noi acolo sus… Tu și casa ta, moștenirea veșnică, stau pe genunchii și pe timpul nostru.
Îngrozită? Mai mult ca niciodată…