Aici ne petrecem noi timpul împreună, în universul ei creionat într-o perfecțiune a jocului și a bucuriei. Întotdeauna când vin aici privesc această lume a celor mici, atât de amplă, plină de imaginație, veselă, fără timp și spațiu. Cel mai frumos dar, pe care doresc să-l descoperim împreună, este jocul.
O citesc de mult pe Otilia Mentelers și de la ea am auzit prima dată de noțiunea „timp special” și „terapia prin joc” abordează aceste subiecte ce conduc relația dintre părinte și copil la un nivel ridicat de cunoaștere și înțelegere. Poate ați auzit și voi de noțiunea de Playful Parenting. Vă invit să-i vizitați blogul și să descoperiți lucruri atât de fascinante despre relația părinte-copil și instrumente ce ne ajută atât de mult în acest proces.
Mă pedepsesc și eu uneori fiindcă neglijez acest punct, al jocului și al timpului special, însă mă corectez și încep să-i dau tot mai multă importanță.
Una dintre uneltele pe care le-am auzit de la ea, ar fi să începem cu pași mici și să ne cronometram timpul petrecut cu cei mici, să le dăm 10 minute, dar acelea să fie numai ale lor, fără alte distrageri.
Mă educ și mă documentez tot mai mult în acest sens, pentru că informația este bună și mă ajută să îmi schimb atât de multe în comportamentul meu, mă face să am așteptări pe care cred că și copilul meu le are din partea mea. Poate nu le accentuează verbal, însă mi le transmite prin acțiuni și evenimente.
Alesia este o împătimită a jocului, am surprins-o deseori cum închidea ușa camerei ei și începea să se joace singură. Adoră jucăriile și mai nou vrea să aibă și companie cu alți copii, dar noi suntem preferații ei discipoli.
„Mami, hai sus la joacă! Tati, hai să ne jucăm!”. Auzim foarte des acest refren în casa noastră. E receptivă și atentă și e îndrăgostită de colțul ei de joacă. Îi place uneori să fie înconjurată de jucării, alteori dorește să le strângă și să înceapă jocuri împreună cu noi implicati în activitățile ei, inventate sau inițiate de noi.
Sunt mereu în cautare de jucării inteligente și de cărticele smart, învățăm împreună cuvinte și explorăm acest univers al creației. Am descoperit aceste cartonașe Montessori, iar pe mine m-au ajutat să o învăț pe Alesia diferite obiecte, culori, noi cuvinte, prezentăm situații, vorbim despre animale și hrana lor.
Apoi sunt o împătimită a jucăriilor de lemn și îmi doresc să achiziționez cât mai multe de acest fel. Pe lângă că sunt și foarte sănătoase pentru copiii noștri, îmi aduc aminte de copilăria mea.
Facem diferite activități, desenăm pe tablă, mă folosesc și de litere și numere ca să găsim și rostul lor. În toate încerc să nu grăbesc procesul de învățare, dimpotrivă, fac din el unul plin de culoare și creativitate, să nu fie plictisitor sau să am eu vreo atitudine de aroganță sau de mentor atotștiutor care are pretenții în ale jocului.
Îmi plac următoarele cuvinte cum sună și am să vi le transmit și vouă. Sunt dintr-un articol al Otiliei Mentellers care spune așa: „regula pe care am învăţat-o de la mentorul meu, Larry Cohen (creatorul Playful Parenting), sună aşa: în joc, părintele trebuie să fie incompetent, iar copilul – foarte priceput şi destoinic! Părintele – lipsit de graţie, iar copilul – plin de eleganţă şi mîndrie! Copilul inteligent, iar părintele… incredibil de prostuţ! De ce această regulă? Fiindcă îi face pe copii să rîdă, ne privesc de aproape, nu mai sîntem părinţii aceia ca nişte semizei, care reuşesc tot ce îşi propun. Această regulă ne face pe noi, adulţii, mai umani, mai abordabili, iar pe copii îi face mai puternici, mai încrezători şi mai veseli.”
Astfel, îmi doresc ca ea să strălucească în jocul nostru și să nu fac eu pe învățătoarea care le știe pe toate.