S-au terminat şi Campionatele Mondiale de Atletism de la Berlin. M-am cam simţit răsfăţat în vara asta. Toate aceste evenimentele sportive de anvergură mondială mi-au întărit încă o dată convingerea că aproape orice sport poate atrage luminile succesului, atunci cînd este atent îngrijit şi promovat. Nataţia de la Roma şi atletismul de la Berlin sînt două exemple.
Între evoluţiile atleţilor şi înotătorilor, pe Eurosport am vizionat de multe ori acest spot publicitar:
[youtube]http://www.youtube.com/watch?v=YzeKCMNYBew[/youtube]
O singură ţară, atît de multe experienţe! Romania, land of choice!
O ironie involuntară, marca Ministerul Turismului. Sînt atîtea experienţe pe care le trăim într-o singură ţară, încît ne simţim tăbăciţi, deja, în pragul vîrstei de 30 de ani. Din păcate experienţele sînt de multe ori nefericite.
Nu pot să nu remarc faptul că personalităţile sportului românesc cară din nou în cîrcă imaginea României. Sînt Nadia Comăneci! Sînt Ilie Năstase! Sînt Gheorghe Hagi! E ca şi cum ai spune că aceste nume sînt România. Şi, de fapt, sînt România! România bună. România care are ceva de oferit. Ambalajul strălucitor şi care probabil va vinde produsul.
Şi totuşi, ceva nu-mi dă pace. Folosirea imaginii foştilor sportivi de top ai României este logică într-o campanie de genul ăsta. Mai ales că aceasta se desfăşoară pe Eurosport, cel mai important canal media european de profil. Nu mă interesează cît a costat campania respectivă. Nu vreau să intru în detalii de genul ăsta. Ar fi neproductiv pentru acest articol. Şi oricum, nu asta vreau să tratez. Mă interesează faptul că această autoritate, Guvernul României, este cea mai ipocrită şi ineficientă instituţie din România.
Doar o simplă privire către starea sportului din acest moment şi descoperim dezolare, paragină şi moarte. Cele mai multe ramuri sportive sînt într-o stare de nedescris. Că tot vorbeam de atletism mai sus. Cîţi atleţi mai avem pe lista campionatelor mondiale sau europene? Sau la Jocurile Olimpice? Ce rezultate au reuşit în ultimii patru ani? Ce ne împiedică să mai cucerim medalii olimpice, mondiale sau europene? Să fie cumva pregătirea în condiţii jalnice şi faptul că aceşti sportivi nu reuşesc să îşi asigure o existenţă decentă prin activitatea pe care o desfăşoară? Şi atunci se întîmplă ca aceştia să-şi abandoneze firul logic pentru pîine şi lapte. Vor un trai decent, logic într-o societate sănătoasă. Aşa s-a întîmplat cu Florin Suciu. Sînt şi alţii care îi vor urma exemplul. Aşa cum el a urmat exemplul altor sportivi, rămaşi anonimi, ce şi-au schimbat destinul, scîrbiţi de indiferenţa României malefice.
Şi mă întreb, peste 10-20 ani, cînd o altă blondă ministreasă a turismului va dori să realizeze o nouă campanie publicitară pe Eurosport sau aiurea, imaginea căror sportivi o va folosi?
P.S. De vreo două ori pe săptămînă îmi mai epuizez energia alergînd pe stadionul Liceului cu Program Sportiv din Braşov. O arenă cochetă ce poartă numele lui Ion Ţiriac. Pista de atletism este dotată cu zgură. La concursuri sau la probele sportive ale Bacalaureatului, un domn în vîrstă trasează liniile necesare cu var. Astfel, în secolul XXI tinerii atleţi braşoveni îşi murdăresc şosetele cu praf roşiatic, în speranţa ca într-un viitor ipotetic vor reuşi să ia startul lîngă un Usain, Asafa sau LaShawn. Tare mi-e teamă că şi aceştia vor eşua prin Italia, Spania sau Germania, pe şantiere sau printre pomi fructiferi. Iar cînd vor veni în concediu acasă, se vor relaxa la concerte organizate de Ministerul Sportului, cu scene de zeci de mii de euro. Vor bea o bere şi îşi vor sugruma frustrările trecutului. În tăcere. Oare nu reprezintă şi ei imaginea României?