De ziua Ta, s-a născut o stea, cea mai frumoasă stea ce avea să lumineze cerul vreodată.
Magii au decis să lucreze noaptea și te-au descoperit pe Tine. Un om a avut milă de Maria și Ți-a dăruit un grajd. Animalele au fost moașele Tale, ieslea Ți-a fost leagăn. Maria, fecioara însărcinată de la Duhul Sfânt, controversată, respinsă. Iosif a primit în dar credință și a mers până la capăt să îndeplinească planul îngerului din vis.
Privesc acest tablou dezolant, simplu, neînțeles, umil.
Ai ales să Îți sărbătorești ziua într-un mod ciudat. Toți așteptau să ai coroană, un sceptru, un tron.
Ai ales să Îți sărbătorești ziua atât de sărac, într-un grajd uitat, cu părinții logodiți, cu animale de companie și cu un leagăn din paie.
Te-ai născut, dar deja Ți-a fost sortită moartea.
Ai ales să ne vorbești despre ziua Ta într-un mod sărac, Tu, Prințul Cerului, fără coroană de aur, aveai să porți una de spini mai târziu…
Ai ales să Te înfățișezi într-un chip atât de smerit când purtai atâta slavă…
Azi înțeleg mesajul transmis: lucrarea Ta nu o vede oricine, doar magii gata să urmeze steaua, mirosul de animale și de grajd, o sarcină neprogramată, un tânăr gata să devină tată. Pe toți acești oameni i-ai ales pentru că ai văzut în ei o inimă credincioasă. Slujirea lor a mers până la capăt, au fost gata să plătească prețul, au ales rușine și dispreț ca să aducă pe lume un Mântuitor.
Si, totuși, de ziua Ta, ai născut atâtea controverse, ai zguduit palate, regi, popoare. Tu, cel născut în iesle, într-un grajd cu animale…
Azi, de ziua Ta, vreau să Îți dăruiesc și eu trei daruri: inima mea, să Te naști în ea, casa mea, s-o locuiești și să o crești, și slujirea mea toată este a Ta. De ziua Ta m-ai mântuit pe mine…
Ajută-mă azi să Te sărbătoresc prin predarea mea!