Pentru victorie îţi trebuie curaj. Angliei i-a lipsit curajul pentru meciul cu Italia. Italia, care e regina jocului defensiv, a atacat de două ori mai mult într-un meci cu o Anglie care chiar avea nevoie de un succes pentru acest sfert de finală. Bad karma? Nu cred că se poate vorbi despre aşa ceva, chiar dacă finalul la penaltiuri nu i-a favorizat pe englezi niciodată.
Pe teren au fost englezi, au fost italieni şi peste ei a fost Pirlo. Un penalti executat cu sînge de reptilă, atunci cînd moralul coechipierilor săi scăzuse sub zero grade. Dar pentru aşa ceva îţi trebuie curaj, capitol la care britanicii au fost corigenţi.
Chiar şi fără goluri, meciul Anglia-Italia a fost cu mult peste bătălia franco-spaniolă din urmă cu o zi.
Germania-Italia a fost meciul secolului trecut. M-aş mulţumi şi cu jumătate din adrenalina anului 1970.
Să fie cît mai mare
De cînd mi-am făcut blog, cam peste tot am citit că trebuie să-ţi pui watermark pe poze. E mizeria pe care o lipeşti de poză şi care scrie gingirică.info. Iniţial ăstea erau mici, plasate undeva într-un colţ al imaginii. De ceva vreme încoace au devenit din ce în ce mai mari. Am ajuns să nu mai vedem poza din cauza numelui celui care a făcut poza. Au apărut apostoli ai watermark-ului. Unii foarte încrîncenaţi. Iar ăia de la Playboy mînjesc toate pozele pînă nu mai vezi ţîţele duduii care, evident, citeşte Kant şi ascultă Beethoven.
Recunosc, la un moment dat începusem să folosesc şi eu mizeria asta, cam la vreo 3-4 poze ca să fiu mai exact, pînă am ajuns la concluzia că e inutilă. De atunci m-am apucat să scriu doar pe spatele fotografiilor, cum făceam pe vremuri.
O surpriza delicioasa
Fiimea nu suporta sa manince de dimineata, ceea ce se stie e cel mai rau lucru..mai ales cind te duci la scoala si in cele 6-7 ore de acolo nu o sa infuleci decit junk food de plastic.
Asa ca singurul lucru care ii placea era o bautura a carei reteta v-o dau mai jos. Foarte energizanta, delicioasa si consistenta inlocuia cu succes micul dejun, pacalind-o ca nu ii dau nimic de mincare ci de baut.
Ce va trebuie
- 1 banana
- 1/2 cana iaurt(poate fi deja cu bucatele de fructe, sau nu)
- 1/2 cana suc portocale
- 1/4 cana de afine(optional pentru culoare si vitamina C)
Combinati-le intr-un blender si daca copilul vrea adaugati-i musli sau fructe uscate. Eu mai puneam miere dupa gust.
Garantat delicios.
Alb
Era zăpada pînă la brîu dimineaţa cînd ne trezeam. Pînă la brîu în iarba pe care o călcam fără milă vara. Petecul ăla de miuţă, de pe care ne alerga Marcu de la etajul unu. Că de ce călcăm iarba, că n-avem altundeva unde să ne jucăm? Pe aleea din faţa scărilor zăpada era deja bătătorită de părinţii care schiau către porţile fabricilor ce uruiau la şapte fix. Uuuuuuu. Uuuuuuu. Încă mai am sunetul ăla defunct în cap.
Ziua trecea mai degrabă în alb, cu orele de şcoală în loc de pauze, cu minutele în zăpadă în prim plan. Fetele erau mai uşor de prins şi de spălat, fiind prima dată din an. Intrau în clasă cu zîmbetul ăla dulce-amar, cu ruşine în priviri, cu ţurţuri în părul ud. Dar gîndul ne stătea tot la zăpada aia intactă din faţa blocului. Un teren alb, virgin, numai bun de cotropit. Acolo încăpea un iglu generos şi o reţea complicată de tranşee adînci pînă la iarbă. Noi, cei din linia-ntîi scria pe noi. Totul va fi minunat. Doar că la întoarcerea acasă, Marcu îşi bătea covoarele în zăpada noastră. Muntele de grăsime ne strica încă o dată joaca. Al dracu’ buhăit! Clanţa uşii nenorocitului iar va avea de suferit în zilele următoare. Sau maşina. Ne mai gîndim.