E seară, e târziu în noapte, toate sunt aranjate…
Ai reușit să strângi vesela murdară, plină de mulțumire că are semne delicioase de degete sau că iese în evidență subtil gestul plin de extaz al copiilor tăi care știu să își curețe bolul în stilul lor caracteristic.
Îți săruți soțul, ce părăsește primul încăperea pentru a se odihni, fiindcă îl așteaptă încă o zi lungă. Îmbrățișărea ta ar lăsa o dorință subtilă prin care ai aștepta recunoștință și totuși nu o trădezi deloc.
Te îndrepți cu pași repezi spre copii. Cu multă dragoste, îi pregătești pentru somn. Ești obosită și poate că schițezi liniștită un zâmbet, fără prea multă exuberanță, dar te pregătești copios să imiți animalele din cărțile cu povești, prezentând spectacolul ca un adevărat actor.
Sufletul tău, mamă, este plin. În mintea ta aleargă atâtea gânduri. Mai sunt haine de spălat, pachete de pregătit, liste de cumpărături și totuși e târziu, ești obosită și încă o dată aștepți prin gesturile tale recunoștintă, dar iarăși nu o trădezi deloc…
Când îți săruti copiii te simți împlinită, procesul este anevoios, plin de răbdare, însă, atunci când intri în lumea lor, nu ai mai dori să pleci, ai vrea să ramai acolo.
Cu pași de nor, ieși cu eleganță din lumea lor și te adâncești în ultimele lucruri rămase. Hainele sunt așezate, te pregătești pentru ziua ce va urma. Începi să analizezi tot ce a fost peste zi, situații, reacții, sentimente, emoții trăite…
E târziu, însă, de ce nu, o femeie are lumea ei, o mie de gânduri ce trebuie atinse, vise. Deja visezi…
Ești obosită, ai dori o îmbrățișare caldă și un mulțumesc și de această dată trădezi totul… Începi și plângi. Privești în jur, ești singură în noapte și toată lumea doarme.