S-a întîmplat azi, conform calendarului iulian pe care-l foloseau la acea vreme România şi Basarabia. Ca fapt divers, Marea Unire se celebrează după cel gregorian, acesta funcţionînd în acel moment în Transilvania, acolo unde s-a luat decizia. Probabil dacă unirea se consfinţea undeva pe teritoriul României vechi data cu care am fi rămas pînă azi ar fi fost 18 noiembrie. Oricum ar fi, ambele date au fost trecute pe rezoluţie. Adică şi pentru românii rămaşi în urmă de peste Carpaţi.
sursa: enciclopediaromaniei.ro
Tot ca fapt divers, trecerea de la calendarul iulian la cel gregorian s-a dorit făcută prima dată sub domnia lui Cuza. Dar atunci a fost un aşa mare bau-bau pentru un stat abia ieşit din epoca medievală, încît toată afacerea a fost uitată pentru încă o jumătate de secol. Printre alte obiecţii legate de fixarea sărbătorii Paştelui, a existat şi temerea că odată cu schimbarea s-ar fi catolicizat şi întreaga ţară. Nu-i de mirare că bietul Cuza a rezistat doar 7 ani în fruntea unei adunături de troglodiţi. Probabil dacă nu existau unirile cu Ardealul şi Bucovina în 1918, care erau pe atunci cu 13 zile înaintea Bucureştiului, am fi sărbătorit chiar şi astăzi Crăciunul sau Anul Nou împreună cu ruşii.
Dar am divagat puţin. Revin la Unirea Basarabiei cu România.
sursa: cubreacov.wordpress.com
Conţinutul Actului Unirii
În numele poporului Basarabiei, Sfatul Ţării declară: Republica Democratică Moldovenească (Basarabia) în hotarele ei dintre Prut, Nistru, Dunăre, Marea Neagră şi vechile graniţe cu Austria, ruptă de Rusia acum o sută şi mai bine de ani, din trupul vechii Moldove. În puterea dreptului istoric şi dreptului de neam, pe baza principiului ca noroadele singure să-şi hotărască soarta lor de azi înainte şi pentru totdeauna se uneşte cu mama ei România.
Această unire se face pe următoarele baze:
- Sfatul Ţarii actual rămîne mai departe pentru rezolvarea şi realizarea reformei agrare, după nevoile şi cererile norodului. Aceste hotărîri se vor recunoaşte de Guvernul român.
- Basarabia îşi păstrează autonomia provincială, avînd un Sfat al Ţării (Dietă), ales pe viitor prin vot universal, egal, direct şi secret, cu un organ împlinitor şi administraţie proprie.
- Competenţa Sfatului Ţării este: a) votarea bugetelor locale; b) controlul tuturor organelor zemstvelor şi oraşelor; c) numirea tuturor funcţionarilor administraţiei locale prin organul său împlinitor, iar funcţionarii înalţi sunt întăriţi de Guvern.
- Recrutarea armatei se va face, în principiu, pe baze teritoriale.
- Legile în vigoare şi organizaţia locală (zemstve şi oraşe) rămîn în putere şi vor putea fi schimbate de Parlamentul român numai după ce vor lua parte la lucrările lui şi reprezentanţii Basarabiei.
- Respectarea drepturilor minorităţilor din Basarabia.
- Doi reprezentanţi ai Basarabiei vor intra în Consiliul de Miniştri român, acum desemnaţi de actualul Sfat al Ţării, iar pe viitor luaţi din sînul reprezentanţilor Basarabiei în parlamentul român.
- Basarabia va trimite în Parlamentul român un număr de reprezentanţi proporţional cu populaţia, aleşi pe baza votului universal, egal, direct şi secret.
- Toate alegerile din Basarabia pentru voloste, sate, oraşe, zemstve şi Parlament se vor face pe baza votului universal, egal, secret şi direct.
- Libertatea personală, libertatea tiparului, a cuvîntului, a credinţei, a adunărilor şi toate libertăţile obşteşti vor fi garantate prin Constituţie.
- Toate călcările de legi, făcute din motive politice în vremurile tulburi ale prefacerilor din urmă, sunt amnistiate.
Basarabia, unindu-se ca fiică cu Mama sa România, Parlamentul român va hotărî convocarea neîntîrziată a Constituantei, în care vor intra proporţional cu populaţia şi reprezentanţii Basarabiei, aleşi prin vot universal, egal, direct şi secret, spre a hotărî împreună cu toţii înscrierea în Constituţie a principiilor şi garanţiilor de mai sus.
Trăiască Unirea Basarabiei cu România, de-a pururea şi totdeauna.
Preşedintele Sfatului Ţării, I. Inculeţ
Secretarul Sfatului Ţării, I. Buzdugan
Am subliniat cu roşu doar două puncte care nu au fost respectate după unire. Posibil ca la o verificare mai amănunţită să descoperim şi alte puncte încălcate. Dar le semnalez doar pe astea, ca să nu par chiar aşa mînjit de Moscova. Ca şi în cazul Transilvaniei, drepturile minorităţilor n-au fost respectate în perioada interbelică nici în Basarabia. Pe lîngă acestea, mă uit şi peste lista membrilor Sfatului Ţării care au votat pentru unire şi constat că nu au întrunit o majoritate de două treimi. În sursa wiki sînt trecuţi 90 de membri care au votat în favoarea unirii, pe cînd în alte surse există o listă de doar 86 de prounionişti din totalul reprezentanţilor. Chiar şi aşa, faci un calcul simplu şi ajungi la concluzia că ar mai fi fost nevoie de încă vreo 6 voturi pentru a trece ca la carte actul unirii. Şi care-i faza?, ar întreba unii. Nu e nici una, doar cîteva constatări despre cum s-a realizat unirea cu fraţii moldoveni. Ca o comparaţie, în 1865 republicanii americani s-au dat peste cap, mituind destui democraţi, pentru a obţine majoritatea de două treimi în Camera Reprezentanţilor pentru a vota Al 13-lea Amendament din Constituţie prin care s-a abolit sclavia.
Pe lîngă asta, în Basarabia se afla deja armata română care în ziua votului a avut trupe amplasate în jurul clădirii în care-şi desfăşura activitatea Sfatul Ţării. Ar mai fi de menţionat şi că acesta fusese format pe baze etnice în octombrie 1917, nu după regulile vremii în care funcţiona votul cenzitar (pe bază de avere) şi care ar fi oferit un avantaj considerabil populaţiei rusofone din Basarabia.
Dar erau vremuri tulburi, cu decizii pe măsură. URSS n-a recunoscut niciodată actul de unire, considerîndu-l nu fără temei doar o simplă anexare. Nici Statele Unite n-au semnat niciodată în clar că recunosc unirea. Ce a urmat se ştie.